Iubire adevarata

Tom are 27 de ani. Cu doi ani în urma are un accident de mașină în timpul unei curse nebune în timpul căreia își pierde ambele picioare. Vreme de doi ani, el rămâne în spital, internat. Aici se simte foarte singur. Părăsit de familie și de prieteni, Tom încearcă de multe ori să-și ea viața dar o mână angelică îl salvează de fiecare dată.

Marie este o asistentă medicală, lucrează de trei ani în spital. Mulți bolnavi din spital o numesc „îngerul salvator”. Mereu cu zâmbetul pe buze și cu blândețe, își dedica zilele de muncă în saloanele din spital cu multă afecțiune fata de cei suferinzi.

Cunoscând-ul mai bine, Marie își da seama cu timpul ca are o slăbiciune pentru Tom, dar nu orice slăbiciune. Deși destul de arogant chiar și în scaunul cu rotile, el nu încetează sa fie disprețuitor fata de orice cadru medical. Marie îl vede asa cum este. Un bărbat care suferă. În fiecare zi, ea încearcă metode noi să-l înveselească numai că Tom refuză de fiecare dată toată afectivitatea ei.

Într-una din zile de vară, Marie îl scoate la plimbare în parcul din spatele spitalului. La un momendat, Tom începe să plângă ca un copil care rămâne fără mama. Marie înțelege că nu trebuie să intervină, păstrează tăcerea până ce Tom este pregătit să vorbească iar aceasta nu durează mult.

– Acum doi ani eram cineva. Părinții ma iubeau, prietenii ma adoreau. Aveam și o iubită. Credeam că are sentimente profunde pentru mine. Acum numai am pe nimeni și numai am nimic. Tot ce-am câștigat am cheltuit la spital. Pentru ce sa mai trăiesc? Pentru cine?

Mișcat de mărturisirea făcută, pentru prima oară când îl auzi vorbind așa. Marie se apleacă și-l îmbrățișează apoi îl săruta pe frunte.

-Nu ești singur. Nu ai fost niciodată singur. Și încă mai ai ceva, foarte valoros pe care o poți valorifica. Poți profita de ea ca să faci ceva frumos.

-Despre ce vorbești?

-Despre viața.

-Viață?!

-Da. Viata. O mai ai. Ești norocos ca n-ai pierdut-o.

– Asta numești tu viață?

– Atâta timp cât mai respiram e o șansă în plus ca s-o trăim, sa facem ce ne stă în putință s-o facem frumoasă. Depinde numai de noi.

-E ușor pentru tine sa vorbești, ai două picioare poți merge unde vrei. Eu ce pot să mai fac?

– Știu. Este greu fără picioare și înțeleg foarte bine ce vrei sa spui. Dar oare picioarele fac totul ca viața sa fie frumoasa. Oare nu inima ta te conduce sa trăiești unde și cum vrei?

Tom se opri pentru câteva minute, trist, îngândurat, apoi privind-o pentru prima oară, observă că în fața lui se află o femeie cu ochi strălucitori, senina, blândă cu un zâmbet cuceritor, adevărat.

-Ce as putea sa fac cu o inimă dacă numai pot sa iubesc sau sa fiu iubit?

-Dar cine a zis ca numai poți iubi sau sa fi iubit?!

-Glumești? Cine poate iubi un bărbat fără picioare care nu poate oferi nimic?!

-Spune-mi te rog! Dacă ai avea picioare, ce ai putea oferi unei femei?

-Bani, o casă mare cu piscină, mașină bună, călătorii…

– În afara de astea, ce ai mai vrea să oferi unei femei?

– Ce as mai putea oferi? Femeile asta vor.

-Greșit. Nu e nimic mai fals. Se pare ca nu prea ai avut contact cu femei inteligente.

– De unde știi?

– Prin ceea ce ai afirmat.

-Dacă nu e așa atunci ce vor femeile cu adevărat?

– Afecțiune, o inima iubitoare, înțelegătoare și atenție.

– Nu m-am gândit niciodată la asta. Mereu am crezut ca femeile vor bani

– Asta pentru ca nu ai căutat unde și cum trebuie.

-Poate ca ai dreptate, dar acum este târziu, numai pot da timpul înapoi. Nu pot schimba nimic. Nu pot dărui afecțiune niciunei femei.

– Ba da, poți.

-Ba nu, nu pot. Cine m-ar putea iubi, cine m-ar accepta? Sunt un nimeni într-un cărucior.

-Atâta timp cât mai ai o inimă, un suflet, poți dărui mai multe decât crezi.

Tom se lasă dus de emoții. Câteva picături de lacrimi cad pe obrajii lui dar încearcă să-i șteargă rapid.

-As vrea sa fie așa, dar pe mine, nimeni niciodată nu mă va iubi!

-Iar greșești

-Ba nu, nu greșesc. Cine m-ar iubi?!

– Eu. Eu te iubesc asa cum ești! Ești un om frumos și minunat. Nu picioarele te fac bogat, dar inima ta. Ești extraordinar asa cum ești.

Pentru o clipă, Tom pare pierdut. Nu-i vine să creadă. O privește pe gingașa femeie din fața lui neputând spune ceva.

Marie îi dăruiește o îmbrățișare cu toată dragostea ei.

După două luni s-au căsătorit. Din ziua aceia, viata lui Tom s-a schimbat. Era cel mai fericit bărbat după cum mărturisea tuturor. Nu crezuse că mai există minuni, nu credea că va fi iubit vreodată.

Viata lor continuă și astăzi. Ei au patru copii. Tom este foarte atent la copiii lor, iar atenția maximă îi dă soției care l-a învățat adevărata lecție de viață pe care el continua sa-i învețe pe alții, sa iubească asa cum sunt.

Tom nu și-a revăzut părinții nici prietenii dar și-a făcut alți prieteni adevărați, iar familia formata din soția și copiii au umplut golul din sufletul lui.

%d blogeri au apreciat: