Până să rămân însărcinată nu știam ce înseamnă să port în mine o altă viață. Auzeam des de la alte femei-însărcinate schimbările bruște a comportamentului în timpul sarcini ori micile dureri abdomenale, grețurile, amețelile, nopțile nedormite etc. Toate astea erau străine pentru mine. Când auzeam cum se plâng viitoarele mămici mi se părea că exagerează prea mult și nedreptățesc darul minunat al vieții pe care o poartă. Astăzi sunt eu în pielea acestor femei. Eu sunt în acel rol care se plânge de nopțile nedormite, de dureri abdomenale, de grețuri sau altele. Dar îmi dau seama că nimic din aceaste experiente nu mă poate împiedica nerăbdarea și bucuria de-a ajunge la finalul sarcinii și să-mi țin odrasla la pieptul meu. Deseori mă gândesc la acel moment, nu-mi pot imagina cum o sa fie. Cum o să fie când mica mea prințesă va sta în brațele mele?! Ce sentiment? Ce bucurie? Câte emoții?! Există oare o bucurie mai mare pentru o femeie?
Cred că pentru o femeie această experiență este sentimentul de împlinire. Primești o viață, dai o viață, iubești o viață.
Mulțumesc lui Dumnezeu pentru acest mare dar!
