Experiență de mamă

Până să rămân însărcinată nu știam ce înseamnă să port în mine o altă viață. Auzeam des de la alte femei-însărcinate schimbările bruște a comportamentului în timpul sarcini ori micile dureri abdomenale, grețurile, amețelile, nopțile nedormite etc. Toate astea erau străine pentru mine. Când auzeam cum se plâng viitoarele mămici mi se părea că exagerează prea mult și nedreptățesc darul minunat al vieții pe care o poartă. Astăzi sunt eu în pielea acestor femei. Eu sunt în acel rol care se plânge de nopțile nedormite, de dureri abdomenale, de grețuri sau altele. Dar îmi dau seama că nimic din aceaste experiente nu mă poate împiedica nerăbdarea și bucuria de-a ajunge la finalul sarcinii și să-mi țin odrasla la pieptul meu. Deseori mă gândesc la acel moment, nu-mi pot imagina cum o sa fie. Cum o să fie când mica mea prințesă va sta în brațele mele?! Ce sentiment? Ce bucurie? Câte emoții?! Există oare o bucurie mai mare pentru o femeie?

Cred că pentru o femeie această experiență este sentimentul de împlinire. Primești o viață, dai o viață, iubești o viață.

Mulțumesc lui Dumnezeu pentru acest mare dar!

Nu furați inocenta copiilor

Sunt câteva personalități care se încăpăținează să impună cu tot adinsul așa zis educația sexuala la grădiniță sub un pretext „copiii trebuie să-și cunoască corpul, ei trebuie sa înceapă viata sexuală cât mai devreme”! Oamenii ăștia care vin cu astfel de idei, oare sunt oameni sau deavolul în persoana? Sa distrugi inocenta copiilor numai pentru propria ta plăcere este de-a dreptul inacceptabil. Unii s-au saturat sa facă sex, ba, femei cu femei, ba, bărbați cu bărbați, ba, cu animale, ba singuri etc. și acum vor să pună mâna pe copii.

Ma întreb, dacă reușesc să pună mâna pe copii, se vor sătura și de ei la un momendat, oare ce idei sexuale bolnave or sa le mai vina?

Sper ca în România să avem și personalități cu minți mai înțelepte și să interzică astfel de idei mizerabile, cu tot feluri de pretexte, sub diferite măști.

Lăsați copiii sa crească în inocenta lor. Au dreptul la copilăria frumoasă fără aceste aberații bolnanave și egoiste. Ei au dreptul la copilăria pe care am avut-o cu toții, departe de aceste idei. Când vor creste, vor alege ei ce sa facă, cum să facă cu viata lor fără aceste intervenții mizerabile.

Lăsați copii în pace!

Educația sexuala în scoli

Văd isteria maximă a unora care doresc cu insistență sau forță, includerea asa zis „educația sexuala” în scoli încă de la grădiniță. De ce atâta tam-tam pentru un subiect care nu ține de școală, ci de obligația părinților?! Aceasta educație se învață acasă. Pentru acest subiect atât de intim și important, cei mai buni profesori sunt părinții.

Eu am crescut la țară. Părinții mei oameni simpli, ne-au dat o educație foarte bună. Așa cum au știut ne-au explicat la timpul potrivit cum stă cu sexul. Și a fost bine. Acum însă, din occident ne ordonă să transformam copii în marionete. Nu este numai vina copiilor sau adolescenților că în România sunt foarte multe mame tinere sub 16 ani. Pe de-o parte e vina părinților, de de altă parte e sistemul din țară și influenta mass-media.

Internetul e plin de pornografie. Nu o interzice nimeni. Copiii – tinerii sunt curioși, vor sa experimenteze pentru că totul le este servit pe tavă. Părinții nu sunt atenți la copii, statul nu interzice pornografia chiar vrea sa adauge mai mult, „educația sexuala” care este la fel, o incurajare, copiii și adolescenții să înceapă viata sexuala de mici dar supravegheați. Ce tâmpenie. Ce teatru eftin. Este un joc a celor de sus, din țară și din occident. Copiii își vor pierde inocenta. Frumusețea copilăriei este murdărită, ștearsă, dar cui îi pasa?! Nu se lucrează la legi drastice pentru protejarea copiilor de toți pedofili, dar se dă frâu liber la experiență indecentă. Rău a decăzut omenirea și e foarte trist. Încurajăm tot ce e anormal, călcăm în picioare normalitatea și bunului-simț pentru obsesia unora. Scoatem din scoli religia pentru că spunem ” religia tâmpește” dar impunem sexualitatea asa zis”educatie”.

Oare ce mine bolnavă e acea ființă care a avut această ideea imorală ?

Lumină /Intuneric

Suntem adesea bombardați cu tot feluri de știri care uneori ne sufocă cu dramatismul. Adevărul este că majoritatea oamenilor cauta știri de asa zis „senzațional” și transmit mai departe exagerând maxim. Lumea e întoarsă pe dos și dezinformat chiar dacă tehnologia e avansată. Copy – paste și transformam o știre banală în ceva și mai banal. Cautam știri internațional despre tot ce e violent și vulgar și o transmitem mai departe cu și mai multa violenta și vulgaritate. Și surpriză, aceste știri, chiar au succes.

De ani de zile presa din România și de-afară transmit numai întunericul din lume. E cineva care face fapte bune, nu se scrie despre, pentru ca știrea nu va fii citită. Altcineva dă în cap cuiva, știrea devine în câteva minute, știre mondială. Cineva și-a înșelat partenerul, vai, toată lumea a aflat. Și tot așa. Știri de nimic. Oamenii cauta tâmpenii, apoi se plâng că pe tot mapamondul e catastrofă.

Numai exista lumina. S-a stins becul care lumina pământul și mințile oamenilor. Lumea se plânge de întunericul din jur dar refuză să aprindă lumină. Un bec poate lumina o încăpere mare, chiar și afară pe stradă, un singur stâlp cu becul aprins, noaptea luminează zona, dar mulți preferă să bâjbâie în locuri întunecoase. Asa sunt cu știrile negative. Transformă lumea în minți întunecoase. Exista și știri pozitive, frumoase care sunt și folositoare, dau lumină în suflet și curaj, dar se preferă senzaționalul, mizeria.

Din ce în ce mai rău. Dar s-ar putea să fie bine cu un gram de voința se poate aprinde din nou becul să lumineze pământul.

Căutarea adevărului

Ce este omul? O întrebare filosofică pusă de zeci de ani de mari filosofi, la care, după opinia mea, mai avem de căutat, de cercetat pentru că omul este atât de schimbător încât nu ești niciodată convins că ai găsit adevărul.

De ce se schimbă atitudinea omului? De ce omul nu rămâne mereu bun? De accepta omul corupția și face legământ pe viață cu ea? De ce omul iubește mai mult distrugerea umana, naturală, distrugerea a ce e frumos, sănătos etc. De ce omul a devenit atât de vulgar? De ce normalitatea e călcată în picioare de om? De ce omul iubește ura? De ce omul construiește arme chimice care distrug? De ce omul râneste alt om? De ce omul distruge creația, pământul și tot ce este în univers? De ce omul nu se mulțumește cu ceea ce are? Când se va opri omul din așa zis cercetare și va începe sa trăiască, sa descopere valoarea vieții, pentru ceea ce este în adevăr? Va cauta omul să iubească? Va cauta omul adevăratul sens al vieții? Va fii oare vreodată omul fericit și mulțumit?

De ce se schimba omul?

Societatea noastră ne oferă mari schimbări dar nu mereu în beneficiul omenirii. Schimbări se fac în politica, în justiție, în învățământ etc. dar nu mereu ne este de ajutor. Schimbarea tot oamenii o fac, însă fără sa se gândească la consecințele grave. Unii nici măcar nu-și asuma răspunderea pentru unele schimbări majore și grave pe care le fac fără cap.

Sunt personalități în politica care impun unele reguli absurde și altori țări, la fel fără sa se gândească la consecințe majore. Aceste personalități pretind ca au drepturi asupra lumii întregi când afirma” dacă nu faci cum îți spun, nu-ți mai dau bani”. Bineînțeles se știe ca unele tari bogate au influente mari asupra țărilor sărace și îi pot manipula după pofta inimii. Recent o doamna din politica externa, foarte crizata și isterica, afirma că va tăia finanțarea către unele tari dacă nu aprobă sau nu le ridica în slăvi pe unii dintre acei oameni care n-au treaba cu normalitatea. Așadar, suntem obligați sa călcăm în picioare tot ce este normal și corect pentru ceva absurd, incorect, demențial sau mai bine zis, boala oamenilor psihici. Umanitatea repeta istoria distrugeri sau auto-distrugerii a demnității, a bunului-simț, a normalității, iar la urma nimeni nu-și mai recunoaște vina. Nimeni numai este responsabil pentru aceasta distrugere.

Cat de mult s-a dezumanizat omul. Cat de mult s-a schimbat în rău. Dar ce este și mai inuman, șantajul ” dacă nu faci ce îți ordon, nu vei mai primi bani”. Multe țări cedează de frică. Pentru a câta oară, banul face din om sclav?! Banul este slăbiciunea omului. Pentru un ban, omul se face cârpă de șters pe jos.

Va fi vreodată dreptate în lume?

Avorturile

Am urmărit de-a lungul timpului câteva personalități care apar la TV dar au și pagini pe diferite site-uri revoltându-se pe activiștii anti-avort. Aceste personaje isterice din punctul meu de vedere, susțin avortul ca un drept de alegere a fiecărei femei. „femeia e stăpână pe uterul ei”, după cum afirmă aceste individe. Multe dintre aceste susținătoare pro-avort fac avort de câte ori au rămas însărcinate, iar după câțiva ani își doresc copii dar numai pot rămâne însărcinate. Apelează la toate metodele posibile pentru a face un copil dar se întâmplă în multe cazuri când aceste femei numai pot fi mame, și e foarte trist. Trist pentru că trăiesc cu aceasta impresie ca sunt stăpâne pe corpul lor. Cineva care e stăpân poate face orice pentru rezolvarea problemelor ori în cazul unei sarcini multe nu se pot rezorva.

Am ascultat mărturia unei femei care în tinerețe făcuse multe avorturi iar după un timp și-a dorit mult un copil dar medicii îi spusese ca nu va fi niciodată însărcinată pentru că făcuse prea multe avorturi. Femeie era revoltată. Banii ei n-o ajutau să-și îndeplinească această dorință. Întrebarea ar fi: cum mai ești stăpâna pe corpul tău? După 10 avorturi vrei sa rămâi însărcinată dar numai este posibil?

Din păcate multe femei dar și bărbații nu conștientizează ca avortul are riscurile sale, dincolo că ucizi o mica ființă vie în corpul tău. Din egoism furi o viata fără nicio apărare, apoi după un anumit timp, vrei sa fii părinte, sa dai naștere unui copil, dar nu se mai poate face nimic în aceasta privința.

Oare când ne vom trezi la adevăr, la adevărata iubire de sine dar și la natura noastră umană pentru ce am fost creați și pentru ce existam?!

Viața de gravidă

Nu am știut ce înseamnă să fii mamă până ce nu am rămas însărcinată. De cinci luni trăiesc momente atât de profunde, emoțional încât nici n-aș putea sa descriu prin cuvinte. De fapt nici nu e posibil de explicat chiar dacă as încerca.

Ce minunăție creste în burtica mea! Ce stare de bucurie îmi transmite când îmi lovește burtica!

Pentru prima oara în viata mea descopăr cât de importantă este existenta femeilor pe pământ. Numai femeile au acest dar de a trăi aceste momente speciale din plin.

Comoara care creștere în mine îmi da multă forță, speranță și multa bucurie. Chiar dacă vârsta mea este înaintată Dumnezeu m-a binecuvântat cu cel mai frumos dar din univers. Ma simt specială.

Agresivitate

În lipsa binelui, a blândeții, agresivitatea este prezentă mai peste tot, atât în rândul adulților cât si a tinerilor.

Tinerii copiază de la adulți, dar adulții de la cine învață să fie agresivi?

Ce a ce este foarte trist în toata povestea asta sunt cei care suferă pe nedrept, nu că „agresivitatea”, ar fi o dreptate, dar cei implicați, copiii, adolescenții, suporta consecințele psihice posibil pentru toată viata.

Este foarte greșit ca în familie asa zis „educație” sa fie cu violență, dar greșit este și să-ți obișnuiești copiii cu toate pretențiile materiale. ” trebuie sa dau copilului meu ce nu am avut eu”. A cumpăra lucruri inutile unui copil doar pentru ca nu am avut acces când am fost mici este foarte greșit. Dar repet, cu atât mai greșit este să-ți formezi copilul știind de frica ta, ca părinte. Astfel de copii vor creste fără sa cunoască respectul fata de sine și fata de alții. Ei vor uita ca nu sunt singuri în lume și nu li se cuvin totul.

Când un tânăr /tânără are o purtare bătăios/bătăioasă ne dam seama, știm că sunt consecințele unei formari greșite din familie, iar agesorul/agresarea are probleme mari, psihologic vorbind. De cele mai multe ori, acești tineri-nestăpânit fac foarte multe victime fără sa le pese de suferința ce-o provoacă. Pentru ei este o distracție. Suferință celuilalt este o veselie pentru astfel de oameni-adulti sau tineri.

Din păcate, în România nu este nicio lege care sa-i oprească pe acești agresori și chiar dacă ar fi, cine plateste pentru ei? Tot victima. Este o realitate, un adevăr dureros.

Legile în România sunt mult prea blânde iar acele legi care sunt nu fac nimic sa protejeze victimele atâtor agresiuni fizice și psihice.

Copiii și copilăria

Cine nu și-ar dori sa rămână veșnic copil!?! Anii copilăriei este cea mai frumoasă parte a vieții fiecăruia dintre noi. Bine, cel puțin asa ar fi corect sa fie.

Când stam în preajma unui copil primim de la el foarte multă energie pozitivă, de la privirea, zâmbetul, gesturile lui, dar nu numai și cuvintele pe care copiii spun ne cuceresc. Deseori ei ne învață să fim oameni. Cu toată inocenta lor, copii sunt o comoară și lecție de viață. Ei încă de bebeluși se abandonează în brațele părinților și se lasă iubiți dar și iubesc cu atâta gingășie încât ți se face rușine de dragostea pe care copilul din bratele tău îți transmite. Și toată copilăria este așa.

Noi adulții spunem ca le știm pe toate dar nu e asa. Copiii ne învață adevărată lecție de viata, acea de a fi oameni. Ei ne învață să iubim în adevăr. Ei ne da curajul de a înfrunta greutățile vieții și sa zâmbim atunci când vremurile zilnice ne da bătăi de cap.

Ce noroc că în existenta noastră întâlnim copii ori avem copii.

Dar ce bine dacă în sufletul nostru reușim sa fim copii.