Toleranță

Societatea de azi ne obliga mult sa toleram prostia umană, ipocrizia, minciuna, corupția, crimele, violurile, pedofilia, anormalitatea și tot feluri de infracțiuni ca și cum ar fi corecte, normal, dupa opinia unora. Bineînțeles că toate aceste teribile mizerii au existat din totdeauna, omul cu multi bani a vrut sa fie mereu un zeu, sa fie proslăvit, sa fie atotputernic, uneori a reușit, alteori a eșuat. În timp ce omul modest a trebuit sa tolereze inganfarea bogatasului suferind tot feluri de lipsuri atât de libera alegere cât și la libertatea de a protesta fata de nedreptatea ce-i impune cel de la putere. Din toată istoria omenirii, oamenii cei cu multi bani n-au învățat nimic din viata. Cei mari cu putere au avut mereu de pierdut în timp ce, ei, cei mici, asa cum sunt tratați, au avut câștig de cauza chiar dacă pentru asta au fost nevoiți sa îndure multa durere tolerand prostia celor mari cu bani. Unii oamenii tolerează, însă viata nu. Viata întoarce roată la un momendat pentru fiecare. Nu exista o viata fără sfârșit pe acest pământ. Totul are o finalitate, numai că, până atunci suntem nevoiți sa tolerăm orice nedreptate.

Ai grija de tine!

In fiecare zi le spunem celor pe care-i iubim:”ai grija de tine”! Este cea mai frumoasa și adevărată declarație de iubire spusa din inima.

Când spunem „și grija” ne gândim la binele celuilalt, ne dorim sa ne revedem cu bine seara sau dimineata ori peste o săptămână sau o luna etc. Este frumos sa ne dorim binele celor pe care îi iubim. Asta înseamnă adevărată iubire și respect fata de cei dragi. Așadar, aveți grija de voi!

Relația de cuplu

Din propria experienta dar și din poveștile altora, am învățat cât de importantă este o oarecare distanta de familie, de unii prieteni sau anturajul unor cunoscuți. De ce? În viata de cuplu armonia este mai mare atunci când cei doi iau decizi singuri fără intervenția familiei, prietenilor sau sfaturile unor bagaciosi care se cred mari sfătuitori. Când doi tineri se hotărăsc sa meargă pe același drum împreună să construiască un viitor, acest drum îl cunosc numai ei și știu că mergând împreună stiu unde trebuie sa ajunga. Cei doi se țin de mână privind în aceasi direcție, nu vor da greș. În schimb, dacă unii membrii din familie se implica încercând sa dirijeze pe unii din acest cuplu ei se vor dezbina pentru ca familia mereu va fi de partea familiei și niciodată de partea celui/celei care întra în familie. Acelas lucru se întâmplă și cu unii prieteni sau cunoscuți. Ei mereu vor fi de partea prietenului/prietenei iar cu sfatul lor îi vor întoarce împotriva celuilalt. Sigur, dacă sunt prieteni adevărați, posibil ca ei vor ajuta ca acel cuplu sa rămână împreună și se vor iubi mai mult dar din păcate 90% din familii și prieteni îi influențează negativ pe el/ea și astfel încrederea celor doi scade sau se pierde definitiv. Știm bine ca atunci când îndoială intervine într-o relație de cuplu sunt 0 șanse ca acea relație sa mai avanseze pozitiv. Ba mai mult, cuplul se desparte, unul o ia la stânga altul la dreapta, fiecare pe al sau drum. Uneori iubirea nu le rezolva pe toate dacă unul din parteneri este foarte apropiat de propria familie sau prieteni de care nu se poate despărți. Multe cupluri se despart din aceste motive, familia, prietenii și anturajul unor cunoscuți. Mă întreb oare cei care își baga nasul într-o relație ca să dirijeze, iar cuplul din acest motiv se desparte, cei care sau amestecat au avut sau au de câștigat din asta? Este oare cineva din aceste persoane bagacioase conștientă / constient câtă suferință provoacă?

Bunul-simț

A cultiva bunul-simț este ca și cum ai planta flori într-o gradina imensa. Dar cum nu toți iubim florile, nu toți avem și bunul simt. Societatea este invadată de aceasta lipsă a bunului-simt. Ma întreb adesea de ce avem aceasta lipsă, când ne place sa fim tratați cu bun-simt dar nu îi tratam pe alții la fel? Odată m-am dus la o florărie să-mi cumpăr flori și am ales un buchet mare de flori cât mai colorate. Vânzătoarea a fost surprinsă văzându-mă cât sunt de entuziasmată sa cumpăr flori și mi-a zis : ” cred ca sunteți un suflet frumos cu mult bun – simți dacă iubiți atât de mult florile!” Adevărul este ca iubesc mult florile cum iubesc mult și bunul-simt. Întotdeauna am încercat sa am pentru fiecare ființă umană acest bun-simț și la rândul meu am așteptat sa primesc la fel, numai ca m-am înșelat, am descoperit gaura mare a lipsei bunului-simț pana și acolo unde credeam ca exista. Oare cum ar fi lumea întreaga dacă ar trăi cu mult bun-simt față de orice făptură fie ea cât de mica?!

Spinii

Cuvintele grele pe care ni le spunem adesea sunt spinii care înțeapă și dor tare. Se spune ca trandafirii cei mai frumoși sunt cu spini, iar dacă iubești trandafirii trebuie sa iubești și spinii. Nu știu dacă în relațiile noastre putem accepta spinii cuvintelor și sa iubim persoana care ne râneste atât de profund. Trandafirii sunt atrăgători prin frumusețea și parfum, oamenii sunt și ei la-nceput la fel de frumoși în relație, dar după un anumit timp, spinii încep să-și facă prezența. De ce exista în relațiile noastre umane aceste spini? Oare este posibil evitarea lor? Și ce trist e când frumusețea unei relații dispare odată cu apariția spionilor.

Viata

Este atât de interesant cum ne surprinde viata în fiecare zi. Impresionant câte noutăți descoperim și câte mai avem de aflat. Și totuși, uneori pentru mulți dintre noi, viata e prea scurtă. Viata este un mare DAR oferita nouă cu atâta bunăvoință numai că de cele mai multe ori acest cadou este primită ca și cum ni s-ar cuveni. Chiar dacă este dificil de crezut, viata este o adevărată comoara. Când urcam până în vârful muntelui vedem asta. Muntele este un adevărat maestru care ne învață cum să prețuim ceea ce avem, adică, VIAȚA. Dincolo de obstacole, muntele este greu de urcat pana în vârf, dar după ce atingem culmile înțelegem cât de importanta este existenta noastră. Draga Viata îți mulțumesc că exist!

Vremuri noi

Citesc unele comentarii din presă, la capitolul, virusul-covid, care ne băntuie de ceva timp și rămân surprinsă de ceea ce citesc. Mulți oamenii nu cred în acest virus doar pentru că nu este vizibil. Dar oare este vreun virus vizibil? Putem vedea cu ochi liberi cum arată un virus?

Adevărul este că suntem cam bombardați de veștile teribile despre acestă pandemie.

Mai avem mult de suportat?

Mă întreb totuși, ce este mai stresant?! Virusul în sine sau știrile din presă ori comentariile răutăcioase ale unora care nu cred de existența virusului?

Să ne gândim puțin. Unii zic că totul este o încenare și că cei care au murit în aceste luni, familiile lor au primit bani de la X,Y ( cine o fi, nu se știe), ca să declare decesul celui trecut în altă viață, ca fiind ucis de covid. Ei bine. Să spunem că 1, 2 sau 1000 de persoane pot fii cumpărate să facă astfel de afirmații mai ales într-o țară coruptă cum e frumoasa noastră Românie totul e posibil, dar cine ar fi atât de prost să dea unor anumiți oameni atâțea bani numai să declare o minciună? Până la urmă, cine are de dat mii sau milioane de euro sau dolari sau etc. pentru o falsă declarație? Virusul e pe toată planeta. Mă întreb, oare cine este plătit să spună aberații, familiile celor decedați ca fiind uciși de covid ori cei care comentează că nu există acest virus și astfel lumea e dusă în eroare? Numai știm ce e bine să credem și ce nu. Vremurile în care trăim sunt critice pentru unii, pentru alții o distracție în timp ce se amuză de cei care își pierd viața de pe urma infectării cu acest covid.

Ce fel de vremuri mai trăim?!

Să avem grijă de noi!

Banii

Mă întreb de ceva timp, ce ar face omul fără bani?! Ar putea supraviețui fără? Banii sunt o necesitate. Ei deschid ușii, rezolvă unele cazuri ce nu poate rezolva educația sau bunul-simț. Banii sunt ca un rege puternic iar omul e legat cu lanțuri de ei. Când regele, BANII ordonă o nedreptate, o crimă, un furt, o minciună, omul execută fără nicio remușcare. Banii sunt stăpânii lumii. Nimic nu se mișcă dacă ei lipsesc. Pentru bani, omul și-a vândut sufletul pentru ai stăpânii, de ai avea, numai că de fiecare data, cel care cade în capcana, e omul, e victimă. Banii domină fiecare suflet viu. Curios! Sunt multe proverbe care se refera la bani. Sunt oare invenții ale unora care n-au avut ce face și au scris numai pentru a fii scrise?! Citesc despre anumiți bogătași multi-miliardari care sfârșesc prin sinucidere ori sunt uciși, ori sunt foarte nefericiți. Ce se întâmplă? Dacă au mulți bani de ce nu sunt fericiți? Dacă înoată în miliarde, de ce nu trăiesc veșnic? Ce virus puternic e a avea mulți bani. Acest virus omoara demnitatea umană, ucide tot ce este frumos și bun în om. A avea strictul necesar nu-i un lucru rău, a avea mai mult decât trebuie, deja ne-am pierdut. Nu exista niciun vaccin împotriva lăcomiei. Virusul de a avea mai mult decât e necesar omoară comoara din om. Omul însus este o comoara.

Infidelitate

Am citit mult despre ce scriu mari maieștrii ai scrisului, despre capitolul ,,infidelitate,, și am observat că au omis ceva important și anume ,,lipsa de iubire și respect față de partener/ă ,, atunci când vine vorba despre; de ce înșală soțul/soția, iubitu/iubita? etc.

Deseori cei care înșală și sunt descoperiți își găsesc ușor scuze. Cum ar fi: ,,ea/el a venit peste mine și eu nu m-am putut abține,,. Bineînțeles că explicația este ca pentru copii tămpiți. În multe situații există un ,, nu pot,, pentru că ,, nu vreau,, și dacă nu vreau, atunci profit de ocazie să am câte aventuri am poftă, pentru că nu-mi pasă,, . Dacă am iubi partenerul și-am avem un respect deosebit față de ea/el, am fi conștienți că orice mică aventură se află iar acesta va suferi teribil stiind că nu este iubit. Trădarea nu se poate ierta. Rănile infidelității sunt profunde. Nu există niciun pansament, niciun calmant care să vindece durerea.

Cel/cea care înșală se gândește numai la propria persoană și la propriile plăceri. Curios e că după ce o astfel de aventură e pusă în vileag, cel/cea vinovat/ă vrea să-și recapete partenera/partenerul înapoi. Asta bineînțeles înseamnă lipsă de respect și bun-simț. Uneori infidelii gândesc că totul li se cuvine și au drepturi. În realitate nu este deloc așa. Atunci când ne alegem omul pentru a merge împreună pe drumul vieții să ne gândim bine dacă suntem suficienți de responsabil pentru această relație și dacă suntem capabil să ne asumăm. Nu avem dreptul să rănim pe cea/cel care ne iubește și are încredere. Dacă am pierdut încrederea am pierdut și iubirea ei/lui. Treaba cu încrederea stă cam așa; după ce sufletul părăsește trupul nu se mai poate întoarce, e imposibil. Așa e și cu credința în partener/ă. Odată pierdută, încrederea nu se mai întoarce, iar dacă încrederea lipsește va lipsi și iubirea.

În societatea de azi, infidelitatea este la ea acasă. Un viciu s-a transformat în ceva normal. Adică e ceva fires să înșeli. Toată lumea înșeală. Aproape că oamenii au luat-o razna. Vedem bărbați și femei care nu stau bine cu judecata, cauza, au fost înșelați de parteneri lor de viață. Cei care au curaj, fac terapie și depășesc mai ușor situația. Cei care sunt foarte marcați, râmăn pentru totdeauna cu răni, uneori sfârșesc la o clinică-azil, singuri.

Problema omenirii este, dacă se poartă să fii infidel, fii infidel!

Infidelitatea distruge inimi, distruge vieți. Oare chiar nu putem să ne gândim de cinci ori înainte de-a acționa trădând partenerul cu altă persoană?! Nimeni nu este obligat să înșele. Dar suntem obligați să ne respectăm ființa de lângă noi iar tradarea nu este respect.

Bine ar fi ca cel/cea care știe că nu se poate abține din aventuri să nu se mai angajeze într-o relație.

Suntem oameni liberi. Avem conștiință. Să ne folosim de ea cu înțelepciune.