Corupția

Corupția ca și prostituția cele mai vechi meserii din lume, atâta timp cât sunt frecventate, nu vor dispărea niciodată.

Peste tot în lume corupția e vizibilă, dar mai vizibilă și mai obișnuit ca în țările fost comuniste, cum e și în România nu e nicăieri.

Adevărul e că în România corupția este la ea acasă și asta pentru că românii sunt cei care încurajează corupția. Ei se revoltă dar tot ei sunt și cei care nu vor să se îndepărteze de aceste obiceiuri murdare. Schimbarea nu poate fi de sus dacă cei de jos susțin corupția. Cei de jos acceptă apoi la unele situații se revoltă.

Dacă vrem să scăpăm de acest cancer ar fi bine să luptăm cu toții pentru îndepărtarea ei. Corupția poate fi stârpit numai dacă vrem cu adevărat să scăpăm de ea. Din câte se vede în frumoasa noastră tărisoară, corupția va mai domnii pentru încă mulți ani, poate pentru totdeauna, din păcate.

Numai sunt locuri

De multe săptămâni și zile, văd la știri informații despre bolnavii infectați cu acest virus monstruos. Curios e că pe zi ce trece sunt tot mai mulți care se îmbolnăvesc și ajung la spital. Trist e că la spitale, locurile sunt extrem de limitate.

În România este o tradiție. Dacă ceva nu merge bine, cineva întotdeauna este vinovat. Cine?! Președintele țării.

Trăiesc printre noi unii inconștienți, ei nu cred în existența acestui virus și îi influențează și pe alții să nu creadă, motiv pentru care mulți ies din casă fără prudență. Riscul de îmbolnăvire este mare și atunci când suntem atenți să purtăm mască, dar fără mască sau alte precauții e și mai periculos. Pentru cei care nu cred ar fi frumos să-și păstreze opiniile legat de acest virus. Cazuri de îmbolnăviri sunt prea mari. Și nu e vina președintelui României, nici a medicilor, dar e vina tuturor acelora care sunt împotriva regulilor de protecție. Sigur este adevărat că toți ne-am săturat să purtam mască mai ales că este incomod, respirăm greu, dar asta nu ar trebui să ne împiedice să fim mai prudenți și mai atenți cu noi, dar și cu cei din jur, fără să mai căutăm alți responsabil, când noi suntem iresponsabili. Este evident, acest virus este foarte puternic. Atunci când a fost creat, inventatorul l-a făcut foarte rezistent, atât de rezistent încât nu vom ști niciodată când se va termina acestă pandemie.

Am putea ajuta puțin la oprirea virusului cu ajutorul bunului-simț, cu responsabilitatea noastră, cu atenția noastră nu cu ipocrizie sau încăpăținare

O lună până la Crăciun

Peste o lună vom sărbători ajunul Crăciunului. Nu există o seara, noapte mai minunată ca seara și noaptea de Crăciun. Pentru iubitorii de adevăr, adică adevărata sărbătoare a Crăciunului, care este Nașterea Domnului, spiritul acestei minuni umple toate golurile din inimă și din suflet.

Tradițiile de Crăciun din frumoasa noastră Românie sunt cele mai frumoase.

La mine în sat, din județul Bacău, ajunul Crăciunului este o adevărată poveste. După-amiază pe înserate, copiii pornesc la colindat iar satul care este înconjurat de dealuri și păduri răsună de cântul minunat al colindătorilor. Ecoul colindelor a copiilor, te emoționează până în măduva oaselor.

Seara, înainte de liturghia Nașterii Domnului, tinerii urmează aceiași tradiție vestind venirea Domnului în lume.

Din păcate vremurile pe care le trăim acum, numai permit tradițiilor să supraviețuiască. Asta nu numai din cauza pandemiei cât și cea a mentalității multora din noi. Trăim sărbătorile religioase superficial. Din Crăciun am făcut un festin al îndoparii cu tot feluri de mâncăruri. Împodobim casele cu tot feluri de luminițe, nu că n-ar fi frumos asta, dar când mai facem și competiții cu vecinii, spiritul profund al Crăciunului numai este la fel, dispare. Crăciunul înseamnă iubire, blândețe, bunătate etc.

E trist și atunci când ne întrecem în cumpărături inutile și asta de mulți ani. Totul s-a transformat în plastic. Bucuria sărbătorilor numai este la fel pentru că lumea s-a schimbat, dar nu neapărat în bine.

Sunt filme care prezintă Crăciunul ca sărbătoarea romanticilor, a căsătoriilor, a cadourilor și tot asa. E totul atât de diferit de adevăr.

Indiferent de realitate sau opinii, adevărul nu poate fi negat. Sărbătoarea Crăciunului este sărbătoarea Nașteri Domnului. O sărbătoare religioasă, creștină.

Mai sunt patru săptămâni până la frumoasa sărbătoare, suficient pentru a medita de ce vrem să sărbătorim acest eveniment cu totul special.

Accidente

În lume în fiecare zi se petrec mii de accidente fie de mașini, fie de altă natură. Însă când unele accidente sunt cele de mașini, avem multe de comentat. Mii de vieți nevinovate se pierd în aceste evenimente dureroase.

S-a întâmplat în nenumărate cazuri când teribilismul a făcut multe victime. Nerespectarea regulamentului, neatenția, graba sau alte cauze au dus și duc la finalul călătoriei pentru mulți șoferi și nu numai.

Vedem la știri zilnic astfel de evenimente. Uneori aceste știri ne afectează mult dar încă nu am învățat sa conducem cu atenție. Nu am învățat să dăm prioritate pentru că ne grăbim. Trebuie să facem demonstrații la viteza mașinii că doar de aia am dat mii de euro pe ea. Lumea trebuie să știe că avem mașină scumpă și puternică, iar deseori se întâmplă ca demonstrația să se termine la spital sau morgă.

Viața oricărui om este de mare preț. O mașină ne putem achiziționa dar viata unei persoane dragi, niciodată. Este trist că încă nu am învățat această lecție.

„Nu circula mai repede ca îngerul tău păzitor, el nu poate ține volanul când tu conduci ca dracul”. (Phil Bosmans)

Influențe

Viața noastră este o adevărată experiență cu de toate. Uneori parca trăim pentru alții nu pentru noi. Timpul existentei este un adevărat vârtej. Pe strada, în magazine, la televizor, peste tot unde ne uităm, reclame peste reclame. ” Pentru o viață sănătoasă ai nevoie de… ” Acum avem toate obtiunile posibile. Vrei un medicament si nu ști de unde să-l ei, urmărește reclamele de la TV.

Adevărul e că reclamele cu medicamente sunt cele mai influente. Ai, na-i nevoie de aceste produse, TV-ul ți le bagă în gât. În ultimii ani au apărut zeci de oferte cu diferite produse, pentru răceală, pentru dureri articulații, pentru inima etc. Curios e că niciun medicament nu te vindecă dar publicitatea e mare. „îți ea durerea cu mana” Se poate si asta interpreta în multe feluri.

De la medicamente, la alimente. Dulciuri de tot feluri care mai de care chimicale. Ce sa mai zicem de băuturi. Toate aceste reclame au un efect negativ în rândul populației.” Vrei nu vrei, cumpără, cineva are de câștigat de pe urma vânzărilor ”

Am citit un articol cu un interviu despre aceste produse, alimente, medicamente. Cel căruia i se lua interviul, un mare producător de medicamente a fost întrebat dacă el consuma vreodată din acele produse pe care le are în piață? Răspunsul a fost:” nu, pentru că mi-asi pune sănătatea în pericol”. Întrebat fiind de ce le produce dacă este conștient cât de nocive sunt? Raspuns:” ca să se reducă numărul populației.

Un alt producător, alt interviu de aceasta data despre alimente. Consumați din produsele pe care le vindeți în piață? Raspuns:”nu, niciodată. De ce? Pentru că sunt vegetarian. Eu și familia mea nu mâncăm niciodată carne. Acest producător este unul din cei mai mari din industria mezelurilor, produce tot feluri de salam, parizel, pate etc. dar nu mănâncă niciodată din ce a produs.

În timp ce noi suntem influențați de toate tipurile de reclame cu mii de produse, producătorii lor nu le consumă știu cât de periculoase sunt pentru sănătate. Dar ce contează, lumea de rând cumpără pentru că a văzut la TV reclama, e foarte bun pentru…

Realitatea este dură. Trăim ca să ne hrănim, să consumăm ca să consumam și nu infers. Reclamele ne influențează stilul de viață. Dacă cu sute sau mii de ani în urmă oamenii depășeau suta de ani, acum la 80 de ani de abia se mai pot mișca în casă. Cauza? Influenta reclamelor. Hrana nesănătoasă. Medicamente consumate inutil. Și asa mai departe.

Concluzii: unii câștigă din aceste reclame alții pierd.

Dar ce contează cine câștigă sau cine pierde, atâta timp cât toate aceste reclame ne influențează și ne ghidează viata?!

Între bine și rău

Se întâmplă de câțiva ani în România când se petrece un eveniment tragic, oamenii să se revolte și dă vina pe biserici. Este vina bisericii că se întâmplă atâtea catastrofe în lume. Existenta pandemiei tot vina bisericii este. Toate catastrofele naturale care sunt în lume, tot vina bisericii este. Un idiot a trecut pe roșu, a avut un accident în care și-a pierdut viata, tot vina bisericii e.

Adevărul este că în România, oamenii văd răul numai în biserică. În alte țări, oamenii sunt mai responsabili, își asumă eșecurile fără să arunce cu piatra în ceva care n-are nicio legătură cu vreun tragic eveniment.

Intrebarea este! De ce în România oamenii sunt atât de iresponsabili, lipsit de bun-simț?

Mulți români urlă că vor spitale nu biserici. După câte știm, în biserici încă nu s-a îmbolnăvit nimeni, n-a murit nimeni, incidente teribile nu au existat în care cineva să fi murit, numai cu câteva excepții, când mii de creștini au fost asasinați de atei.

Acum însă, ce vina are biserica în toate evenimentele dureroase care se întâmplă. S-a vrut spitale. N-a spitale pline de bolnavi, de cadavre. Și încă se mai dorește mai multe spitale. Să mai moară alți oameni.

Ce este o biserică și ce este un spital?

Biserica este un lăcaș de cult. Pentru creștini, casa Domnului. Un loc de rugăciune. Un loc unde să-l întâlnim pe Dumnezeu. Un loc de liniște, de regăsire, de pace. Un loc unde să ne vindecam sufletul, să ne odihnim.

Spitalul este un loc unde ar trebui să ne vindecam fizic. Din câte știm, fără bani indiferent de spital, de medici, de tratament, nu te poți descurca. Banii uneori te vindecă alteori de baga în mormânt.

Atât în biserică cât și în spitale, banii sunt o necesitate. Nu. Dumnezeu nu are nevoie de bani. El nu ne cere bani pentru a întra în biserică. Bani sunt necesari pentru utilitățile din biserică. Pentru întreținere. Bine ar fi să înțeleagă asta toată lumea.

Se spune că preotul își cumpără mașini scumpe din donații. Nu. Nu este asa. Majoritatea preoților mai au și alte joburi. De exemplu: unii scriu cărți, alții cresc albine, fac miere apoi le vând, alții predau în scoli, alții au ateliere de pictură etc. Sigur că pentru mulți atei sau creștini cu numele a fi slujitor într-o biserică li se pare un lux. Dar realitatea este alta. Unii să se documenteze mai bine înainte de a aduce acuzații nefondate bisericii, indiferent de ce confesiune ar fi. Este mai ușor să aruncam vina pe alții în loc să recunoaștem că noi toți suntem de vină pentru toate tragediile din lume. Noi oamenii distrugem. Întâi ne distrugem unii pe alții, apoi distrugem ce a mai rămas.

Rău nu exista pentru că există prea multe biserici și prea puține spitale. Pentru cei care nu știu. Primele spitale și școli tot de oamenii bisericii au fost construite. În special de călugărite catolice. Multe scoli , grădinițe, spitale au fost ridicate de maici, de preoți. Și asta nu numai în România ci și în toată lumea. Primii medici tot preoți, călugări au fost și au lucrat gratis atât în scoli cât și în spitale. Trist e că nimeni nu amintește asta în aceste vremuri. Dar adevărul nu poate fi șters.

După cum am scris deja, cu toții suntem vinovați de aceste tragedii. Dacă ne facem un examen de conștiința sigur că vom ajunge la un rezultat de corectat. Asta numai dacă nu suntem prea orgolioși și fanatici.

Când vine sfârșitul?!

Într-o zi, un bătrânel se întâlni cu un călugăr pustnic pe un vârf de munte. Bătrânelul era foarte curios și punea multe întrebări călugărului la care călugărul îi răspunde cu blândețe. După multe discuții, bătrânul îi mai pune o ultima întrebare.

-Dar sfârșitul, sfârșitul lumii când va fi? Cu aceeași blândețe, călugărul îi răspunse.

-Sfârșitul? Sfârșitul va fi când între vecini nu va mai exista o cărare. Când între frați va fi un mare zid. Când oamenii vor nega adevărul și se vor lupta pentru minciună. Când între popoare vor exista războaie de neoprit. Când iubirea va fi dat la o parte și lumea se va folosi de ură distrugând și ultima picătură de iubire din inima oamenilor. Atunci va fi sfârșitul.

Dacă ne întrebam acum ce vremuri trăim? Unde se află umanitatea din oameni? Mai exista speranță în mai bine? Răspunsul am găsi fără sa ne străduim prea mult.

Lumea e în continuă schimbare. Uneori avem impresia că toată schimbarea aduce multe beneficii dar când vedem consecințele, ne dam seama cam târziu că trecutul nu se mai poate repara. Prezentul este încă o oportunitate de a face binele, iar viitorul ține de ce alegem azi. Viitorul este mâine. Pentru ziua de mâine putem aranja ceva corect, normal cu mult bun-simț. Este un început bun de a repara multe greșeli care se fac în distrugerea umanității și de a pune capăt existentei umane.

Frumusețea

De câțiva ani, silicoanele, botoxul, tatuajele, cerceii în nas, pe limba, în buze etc. au cucerit o mulțime de fani/fane isterici și nu numai. Pentru unii, toate aceste schimbări sunt o arta, pentru alții, un moft cu multe fițe. Dacă nu faci ceva extravagant cu trupul tău nu ești în rând cu lumea, asa se spune în societatea noastră.

Cu 100 de ani în urma, femeia era o zeiță. Frumusețea ei era de necontestat. Îmbrăcămintea, comportamentul elegand și nobil cu mult bun gust, discretă, prudentă, iar farmecul ei aparte nu avea cum să nu cucerească orice bărbat cu suflet nobil.

Cu trecerea anilor, au intervenit multe schimbări care au făcut din frumusețea naturala a femeii un adevărat cos de gunoi. Botoxul, silicoanele, tatuajele, bețiile, lipsa de educație, prostituția și altele, au degradat acea frumusețe de odinioară a femei. Acum multe dintre femei nu reușesc sa facă diferența dintre frumos, noblețe, discret, decență și imoralitate. Și ce este trist, datorită unora, amintite mai sus, din categoria, imoral lipsa de decență, multe femei care își mai păstrează caracterul nobil, decent și fără alte compromisuri, sunt tratate asemenea zdrențelor. De ce? Tocmai pentru ca societatea s-a obișnuit cu acele femei depravate, cele care au pierdut frumusețea naturală cu care au fost înzestrate. Din păcate sunt prea multe femei din această categorie lipsita de decență, dar și multe femei care își mai păstrează noblețea și frumusețea naturala a sufletului și a trupului, numai că tratamentul pe care le primesc în societate, deseori sunt lipsita de respect.

Spunem că trăim în secolul civilizației, dar ce este civilizația?

Dacă privim în urmă, cu mii de ani, în sălbăticie, atât femeile cât și bărbații din toate triburile, obișnuiau să-și tatueze corpul cu tot feluri de imagini, își puneau cercei în nas, la sprâncene și tot asa mai departe, trupul lor, cam 80% era tatuat și erau urâți ca ciuma pădurii. După o asa zis civilizația forțată, acele obiceiuri au dispărut pentru un scurt timp. Oamenii își pictau mai puțin trupul. Acum după mii de ani, acele obiceiuri s-au reluat. Mulți își murdăresc frumosul trup cu tot feluri de imagini care mai de care mai bizare. Pentru aceste persoane este o mândrie, pentru noi ca să-i vedem tatuați și cu mii de inele și cercei pe corp, e horor. Când vezi un asemenea om desfigurat 80, 99% din corp, îți vine să-ți ei picioarele pe spate și s-o ei la fugă. Nu numai că e înfricoșător, e dezgustator. Unii mai au și pretenția să-i admiri, sa accepți urâțenia în ce s-a transformat.

Dincolo de tatuaje sunt de speriat și operațiile estetice. Exagerarea e la ea acasă nu numai la unele femei ci și la unii bărbați.

Sa nu fiu înțeleasă greșit, nu am nimic cu operațiile estetice dacă ele sunt folosite pentru cazuri grave, accidente de tot feluri, acolo unde e cazul ca medicina să-și facă datoria, însă când prostia ia amploare, nu-mi rămâne decât să spun ca e urât, foarte urât să-ți faci acele schimbări inutile.

De ce sa ieși în evidență cu urâțenia în care te-ai transformat când poți ieși în evidență cum te-a lăsat mama natură!

Cum părerile sunt împărțite, caracterele sunt diferite, dorințele sunt diferite, cred ca tot așa și frumusețea e privită diferit. Pentru toată lumea frumusețea e văzută altfel, în diferite perspective.

Însă adevărata frumusețe rămâne tot cea naturală. Asta nu se va schimba niciodată indiferent câte schimbări se vor mai face.

Spre fericire

Cineva a zis odata:” nu exista un lift spre fericire, trebuie sa urci scările”.

Pentru iubitorii de munte expresia de mai sus i se potrivește cel mai bine. După ce au escaladat cel mai înalt vârf de munte, trăiesc cele mai frumoase sentimente. Entuziasm, fericire, liniște, pace. Nu există un sentiment mai înălțător după, ca atunci când ai cucerit un vârf de munte. Am avut această experiență și a fost extraordinar. Nu sunt cuvinte pentru a descrie sentimentul după ce ajungi la vârf de munte.

În viata de zi cu zi, este la fel. După multe încercări, greutăți pe care dacă suntem suficienți de curajoși să le depășim, ajungem la scopul după care am tânjit cu atâta speranță. Fericirea. Fiecare treaptă a vieții urcă spre culmile entuziasmului care este fericirea.

Sigur că suntem de acord, nu pentru toată lumea fericirea este la fel. Pentru unii, fericirea este în muzica, pentru alții în fodbalul, alții în pescuit și tot așa. Dar pentru a fi un muzician bun sau fodbalist ori pescar este nevoie de multa munca, de mult efort care de multe ori, pot fi dezamăgitor și greu de atins.

Deseori fericirea pentru unii e atunci când au câștigat la lotto. Banii umpla acel gol rămas după multe încercări de a se îmbogății. Alteori, pentru alții, fericirea este în lucruri simple, razele soarelui, un zâmbet, o îmbrățișare etc.

Pentru unii și alții fericirea e diferita.

Cu siguranță că mulți au avut deja parte de zile fericite, alții care încă nu au trăit încă, urmează. Depinde de fiecare ce așteaptă de la viață și cum o trăiește.

Viața merită trăită din plin, doar atunci sentimentul de fericire e atinsă.